Nu sunt ce par a fi

Iul 3, 2014 by

Nu sunt ce par a fi – Nu sunt Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!… Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu, Sau prea curând, Sau poate prea târziu… M-am resemnat, ca orice bun creştin, Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!… Sunt cel din urmă strop de vin Din rustica ulcică de pământ Pe care l-au sorbit pe rând Cinci generaţii de olteni – Cei mai de seamă podgoreni, Dintre moşneni Şi orăşeni – Strămoşii mei, care-au murit cântând: “Oltule… râu blestemat… Ce vii aşa turburat”… Dar Oltul i-a plătit la fel Cum l-au cântat şi ei pe el… Şi cum – mi-e martor Dumnezeu – Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!… Pe mine, însă – Ce păcat Că vinul vechi, de Drăgăşani, M-a întinerit cu trei sute de ani, Când fetele...

citeste

În oraşul cu trei sute de biserici...

Iul 3, 2014 by

În oraşul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna… Şi oraşu-i plin de lume Ce se-ntreabă: – Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume?… Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?… Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii, De trei ani, Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă, Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă Tremură când văd mulţimea răzvrătită de trei ani!… – Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume? Să ne spună, Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani? Cui trimitem noi atâtea lumânări Şi-atâţia bani? Unde-i sfânta iertătoare de păcate?… Să ne spună… Şi-ntrebările mulţimii răzvrătite Se ridică Ca şi valurile mării frământate de furtună, Şi-n oraşul cu trei sute de biserici Parcă pică Din văzduh ameninţarea: – Să ne spună… să ne spună… . . . . . . . ....

citeste

În cinstea celei care a plecat...

Iul 3, 2014 by

Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea… O noapte plouă-n cinstea mea… O noapte plouă-n cinstea ei… Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat?… Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea – A plecat altcineva!… Dar cine-a fost nu ştim nici noi!… Ştim doar c-am găzduit-o amândoi Şi-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut. Pesemne Dumnezeu aşa a vrut!… Că şase săptămâni în şir, Din ziua când ne-am întâlnit, O clipă nu ne-am despărţit… Şi le-am trăit la fel tustrei. Sorbind doar din parfumul ei – Parfum de trandafir!… A stat cu noi, Şi-am stat cu ea, Ca doi pantofi pe-o Buhar?, Ca două mâini într-un manşon. Ca două flori de crin pe un blazon!… Şi totdeauna-am fost aşa – Ea tot cu noi, Noi tot cu ea…...

citeste

Pe malul Oltului

Iul 3, 2014 by

Pornind din Lotru spre Cornet, Şoseaua urcă-ncet… încet… Ţinându-se parcă de mână Cu linia ferată, O vecină, Ce-i pare totuşi o străină, Fiindcă nu seamănă cu ea, O biată bătrână şosea Banală – Dar naţională!… Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei, Proptindu-se doar în copacii ei… Urcă tăcută Şi timidă Ca o omidă… În timp ce linia ferată Urcă ţipând, Parcă-ar fi beată, Ca şi locomotiva “Malaxa”, A unui tren de marfă, Care – Pornit din Piatra-Olt Spre Turnu-Roşu – Când dă cu ochii, pe şosea, De câte-o ţărăncuţă Cam prostuţă, Crezând că-şi poate bate joc de ea Ţipă sulemenindu-şi coşul Cu fumul negrilor cărbuni, Ca o cocoană din elită Cu ochii plini de dinamită Scăpată dintr-o casă de nebuni. Doar Oltul – apă blestemată – Nu vrea să urce niciodată, Nici cu şoseaua demodată, Nici...

citeste

Poveste scurtă

Iul 3, 2014 by

Pe când iubeam – C-am suferit şi eu de-această boală – Iubeam o fată care mă-nşela Exact ca-n poezia mea: Romanţa celei care-nşeală, A cărei eroină era ea!… Dar într-o noapte eroina mea Mă părăsea – de daruri încărcată – Şi, luându-şi martori stelele şi luna, Jura că pleacă pentru totdeauna Şi n-are să mai vină niciodată – Mărturisire, vai… adevărată!… Şi iată cum iubita mea, În noaptea când mă părăsea, N-avea să-mi lase la plecare Decât un pat pe trei picioare Iar în dulapul din sufragerie Un sfert de cozonac cu nucă Şi-o scobitoare-nfiptă-n el – Simbolul sufletului ei rebel, Cu care dorul ei de ducă Teatraliza eterna tragedie A-nşelătoarelor ce mor Neplânse de-nşelaţii lor – Exact ca-n poezia mea A cărei eroină era…...

citeste

Drum crucial

Iul 3, 2014 by

Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu – Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea, Iar El urca surâzător spre ea!… Şi ne-am oprit la jumătatea scării Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei – Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei! Pe scara sufletului meu M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu – El cobora solemn din conştiinţa mea, Iar Eu urcam surâzător spre...

citeste